În majoritatea timpului, oamenii doar cred că sunt fericiţi. În câteva rare momente, sunt siguri...
M-am trezit cu gândul ăsta şi încă nu m-am spălat pe faţă de vis. Am chicotit între două perne şi mi-am numărat motivele pentru care ar trebui să râd mai des în somn.
Mă bucur că am îmbătrânit fără să-mi pierd speranţa. Pentru că am învăţat să mă bucur de lucrurile mărunte cum ar fi mirosurile anotimpurilor.
Am învăţat să mulţumesc în fiecare seară pentru ziua cu pricina, chiar dacă încă nu ştiu, sigur, cui. Am învăţat să închid măcar o dată ochii în timpul zilei, să-i deschid măcar o dată în somn.
Între două gânduri, îmi place să pun mâna pe fondul femeii. Imaginea fără substanţă e la fel de inutilă ca forma fără... fund.
Nu m-am iertat pentru toate prostiile pe care le-am făcut, deși am învăţat să trăiesc cu ele. Numai oamenii nesimţiţi îşi pot ierta toate păcatele, de aia le şi repetă.
Am învăţat că soarele nu răsare doar pentru mine dar dacă tot o face, aş putea măcar să mă bucur. Răsăritul e ca un gând bun: dacă îl pierzi, vine altul mâine... doar că n-o să fie la fel...
Între mine şi El e contextul. Eu formulez; doar veşnicia Scrie.
Nu mai e nici o mirare: cu ceilalţi vorbesc de plictiseală. Cu mine însumi vorbesc ca să supravieţuiesc.
Am tras o mie de concluzii şi n-am învăţat nimic. Ce am învăţat, a fost fără concluzii.
Din când în când mă gândesc la trecut şi singura mirare e că i-am supravieţuit. Din când în când mă gândesc la viitor şi singura certitudine e că n-am nici una. Ce motive mai bune pot găsi ca să mă bucur de libertatea mea?
M-am obişnuit să sting luminile de care nu e nevoie: ce consum în plus, iau de fapt de la altul. Acelaşi lucru e valabil şi cu sentimentele.
Când eram adolescent, mi-aş fi dat sufletul pentru orice. Acum aş da orice pentru suflet.
Tăcerea e mirarea unei întrebări. Dacă vrei să răspunzi la toate întrebările, o să rămâi toată viaţa un nedumerit.
Un sfânt spune un cuvânt şi alungă moartea. Asta merită să descoperi: ce e în spatele acelui cuvânt.
Oamenii ca mine aplaudă un singur lucru: nebunii. Pentru că nimeni altcineva nu încearcă să schimbe lumea.
În majoritatea timpului, doar cred că sunt fericit. În câteva rare momente, de exemplu atunci când scriu, sunt sigur. Chiar dacă totul se preface în scrum.
Cum ar fi fără sentiment şi gândire? O lumânare fără lumină, fără fum?
3 comentarii:
Reader-ul mi-a făcut cu ochiul azi şi m-a trimis aici. Îmi era dor să mai citesc un post la tine pe blog!
Şi mie! ;)
M-am intors pe blogul tau dupa o lunga perioada de absenta, ma bucur sa citesc in sfarsit ceva care vine din suflet, fara filosofi si filosofii, fara ambiguitati doar simplul adevar - foarte frumos articolul
Trimiteți un comentariu